" Aceleasi povesti, in forme diferite... Aceeasi finalitate infinita."

„Valurile se spargeau de malul rece, picioarele imi erau intepenite in nisipul fin, iar ochii priveau rasaritul. Apoi razele rosiatice, mi-au mangaiat fata si incet, incet tot trupul. Imi vedeam viitorul in soarele stralucitor, visam la fericire. Zambeam fara motiv, ma alinam cu lucruri simple.”

Am invatat sa merg mai departe, atunci cand aripile imi sunt zdruncinate. Sunt ca pasarea Phoenix, renasc din propia-mi cenusa...

Traind, am invatat sa ma bucur de fiecare clipa, suferind, am invatat sa iubesc, iubind am invatat ca "a iubi" inseamna pentru fiecare dintre noi altceva.

Am fost un suflet pierdut prin univers, am atins stelele, am atins apoi pamantul, am fugit dintr-o parte in alta a galaxiilor, cerul mi-a fost martor mereu. Si ma intreba ce cautam, ma cautam pe sine, ii raspundeam. Fiinte ca mine am intalnit, dar nici una nu cauta ce cautam eu. Pe pamant revenisem, si gasisem! Gasisem acel ceva, pe care il cautasem.

Puteam zambi, pentru ca el ma asezase intr-un loc numai al meu. Creasem impreuna un univers numai al nostru. Serile calde de vara, pe plaja cu nisip alb, mi le amintesc si acum. Cand ma inveleam cu el, cand ii simteam fiecare particica a corpului. Ne iubeam frumos.

Clipa ma imbratisa si imi insufla liniste si dragoste. El era ca picatura de ploaie calda, in furtuna rece.

Eram singura in agitatia fiecarei zi, cand ajungeam in refugiul meu, citeam despre astrii. Amicii ii foloseam pentru a-mi exersa talentul de a conversa, de a dezbate si de a manipula. Pe dinauntru eram goala, inima mi-era rece, nu mai aveam simtamante. Priveam cu o oarecare curiozitate actele de afectiune, dar nu vroiam sa le ating sau sa fiu atinsa de ele. Eram un robot prins in monotonia zilelor ce treceau, imi venea sa plang, imi venea sa rad, ma simteam puternica apoi slaba. Imi era frica de schimbare, dar trebuia sa o iau de la inceput, pana la urma, nu aveam nimic de pierdut. Eram prinsa in colt de panica zilei de maine, vroiam mai mult, meritam mai mult. Mi-am gasit curajul, am indraznit si fara sa-mi dau seama m-am gasit pierduta intr-un labirint. Un labirint al povestilor, al imaginatiei, al dezamagirii si ipocriziei. Si totusi, nu vreau inca sa ies desi, dincolo de el, imi vad viitorul si visele implinite. Ma atrage si ma suresciteaza... Este inca un mister, pe care nu l-am explorat suficient...