"Ii simt lipsa printre asternuturile reci, ii simt lipsa in noptile ploioase, ii simt lipsa cand privesc apusul si rasaritul..."

„Ca o felina ce sta la panda, pe intuneric, intinsa in pat, ascultam pasii ce se plimbau dintr-o parte in alta a camerei, iar cand se opreau, ma opream si eu. Erau seri cand se opreau de tot, se duceau la odihna, atunci ma odihneam si eu. Dar ce frumos era cand nu se intampla asa…”  O prima strangere de mana, o privire calda si patrunzatoare au fost de ajuns sa banuiesc ce avea sa se intample. Inca din prima secunda in care i-am calcat pragul, am stiut ca va face parte din viata mea.
Mintea imi bloca dorintele, ma invata altceva decat imi spunea trupul. Dar ce este viata fara riscuri, de ce sa-mi fie frica de ceea ce vreau, de ce sa gandesc prea mult, cand mi se ofera putina pasiune, putina aventura si poate tot ce mi-am dorit! Apoi ratiunea intervine si ma invata „Ce este prea frumos rareori este real ! ”. Dar risc, sunt neinfricata. Sunt om, dar cel mai important sunt eu. Eu vreau si am.
Apoi el mi-a cucerit incet si inima. Stilul lui vechi de a vedea lucrurile, dezinvoltura discutiilor purtate la cinele lungi, cultura imbinata cu charisma, faceau din el, ceea ce vroiam. Iubeam sa fac parte din ametitoarea lui viata, sa invat de la el lucruri necunoscute mie, eram naiva, un copil indragostit. M-am lasat in voia serilor calde. Emotiile intalnirilor,  gandurile impartasite,  atingerile timide ale mainilor noastre, zambetele sincere, privirile, m-au purtat in povestea care mi-o doream. Il vedeam peste mult timp, tot langa mine, noptile mele de singuratate luasera sfarsit, vedeam alt rasarit, alt apus, ma regaseam in el.
Chimia trupurilor ne ametea, simteam amandoi nevoia imbratisarilor, nevoia saruturilor, alinarea simturilor. Dar parca ne era teama sa nu ne trezim, nu ne grabeam, preludiul ne placea. Ne retrageam in singuratatea noastra, scapam de cotidian. In sfarsit eram doar noi, asteptasem atat sa ne dezmierdam. Linistea noptii ne-a facut sa ne apropiem, eram lipiti unul de altul, ochii lui ma priveau intr-un mod bizar si incitant, bratele lui imi strangeau mijlocul, apoi buzele m-au sarutat.
Clipa sosise, dorintele arzatoare ni se implinisera, eram doua fiinte innebunite de jocul dragostei. Mi-a dezvelit corpul de tot ceea ce il acoperea, apoi a vrut sa simta pielea fina aproape de el, asa a facut. S-a bucurat de corpul tanar si ferm, m-a explorat incet trezindu-mi simturile de femeie. Ce poate fi mai frumos decat contopirea dulce a simturilor? Doi oameni, rataciti, s-au regasit. Acum eram intregi.
Timpul ne-a dus departe...
Copilul din mine, inca isi aminteste imaginea lui, imaginea dragostei, povestea ramane in sufletul meu, o retraiesc atunci cand vreau...